Peșteri

Numeroasele forme endocarstice cu o importanță științifică de excepție pe plan național și chiar internațional, au în același timp și o deosebită valoare peisagistică. Peșteri precum Cloșani, sau Cioaca cu Brebenei, Peștera Salitari, Peștera Martel sau Peștera Lazului, neprotejate în prezent, sunt aproape la fel de importante. Apoi peșterile termale de la Băile Herculane, unice în România și foarte rare pe glob, peșteri în care condițiile de mediu sunt asemănătoare celor din climatul tropical (35° – 45° temperatura aerului), fapt pentru care fauna și speleotemele au caractere aparte, completează importanța endocarstului parcului Domogled – Vale Cernei.

Un exemplu ar putea fi Peștera lui Adam, căreia i s-ar putea conferi statutul de rezervație științifică, pentru conservarea și studierea în continuare a condițiilor de oază tropicală unică în România, cu punga ei de aer cald, coloniile de lilieci și fauna de guano, precum și crusta și stalactitele gelatinoase nemaiîntâlnite în alte peșteri.

O altă peșteră interesantă  din mai multe puncte de vedere este Peștera (Grota) cu aburi (are doar 14 m lungime) care răsuflă aburi fierbinți (52° – 56°), cu miros de pucioasă, printr-o crăpătură în stâncă. Bolboroseala înfundată ca de cazan uriaș în clocot, ce însoțește aburii, te duce cu gândul la o imagine a infernului.

Emanațiile sulfuroase fierbinți au creat condiții pentu dezvoltarea unui mușchi pe care îl găsim numai aici (Philonotis schliephackei), pentru protecția căruia s-a propus chiar crearea unei rezervații în acest punct.

De asemenea foarte rare în peșterile țării, sunt depunerile de cruste și speleoteme din gips, pe mari suprafețe ale pereților și planșeului, ceea ce întâlnim în peștera lui Ion Bârzoni.